M-am asezat in fata unei foi albe si cu lacrimi in ochi,incerc sa imi innec atata suferinta in scris.Nu mai pot respira,nu mai pot vedea,fiecare lacrima care aluneca pe obrazul meu este o picatura din dragostea enorma pe care ti-o port....incerc sa scap de ele,dar nu pot.Inima imi este rapusa de spini si cutite,iti apartine,incearca sa gaseasca un loc de iesire catre tine.Stiu ca d-zeu este acolo sus,dar nu il pot privi...il pot doar ruga sa faca un nor,pe care sa te urci si sa vii langa mine,sa-ti mai pot auzi macar o data bataile inimii,sa iti mangai pielea catifelata si sa iti mai ating buzele fine,ca o petala de lalea rosie.Vreau sa-ti aud vocea spunandu-mi TE IUBESC!!