Western-ul se gaseste cam in aceeasi situatie cu noir-ul in secolul 21 si anume nu exista. Daca pentru un noir iti trebuie o mana de actori foarte carismatici capabili sa poarte dialoguri interminabile, la western iti trebuie fix opusul, te poti descurca si pe modelul Clint Eastwood in For a Fistful of Dollars unde zicea doar “yes”, “no”, “i kill you” (bine, nu zicea “i kill you”), si din-astia, slava domnului avem destui. Si incidental Russel Crowe e unul din ei. Nu a mai aruncat el de mult din ecran priviri aneantizante ca in Romper Stomper sau L.A. Confidential, si nici aici nu-i ies flacari din ochi, ci din contra, e mai degraba zen, asa, dar in orice caz, stii ca el e omul, stii de ce e capabil si astepti izbucnirea, ei bine aici nu vine din ochi ci din mana cu ajutorul pistolului lui intitulat “Hand of God”. 3:10 to Yuma e un neo western care incearca sa fie mai western decat e, si reuseste partial, nu are in spate geniul muzical al unui Ennio Morricone, da’ saracul se straduieste. Si personajele tind sa fie dispuse la verbalizare mai mult decat ar fi trebuit in mod normal, dar cu toate astea, avem un neo western western wanna be cu relatiile dintre eroi la nivelul de testosteron necesar si cu ping-pong-ul etic si razbunarile la fel de necesare. Deci duceti-va sa vedeti western-ul anului 2007.